Optica Vista » Afectiunile ochiului

Tipareste pagina
Trimite unui prieten

Structura ochiului

Sistemul vizual este compus din 2 parti: ochiul si creierul. 80% dintre toate informatiile primite de creierul uman sunt transmise de catre ochi.

Ochiul este un organ foarte complex. Pentru a intelege cum apar diferitele afectiuni oculare trebuie sa intelegem cum functioneaza ochiul pentru ca fiecare parte a sa are un rol diferit. O vedere buna depinde de felul in care aceste componente functioneaza impreuna.

Filmul lacrimal acopera corneea asigurand nutritia ei si protectia impotriva infectiilor.

Corneea este portiunea anterioara, transparenta a ochiului, un tesut nevascularizat prin care patrund razele luminoase in interiorul ochiului. Pentru o vedere clara este necesara o cornee transparenta. Din diverse cauze corneea isi poate pierde ireversibil transparenta determinand scaderea acuitatii vizuale. In acest caz, pentru redobandirea acuitatii vizuale corneea trebuie schimbata in cursul unei interventii chirurgicale numita transplant de cornee.

Corneea este cea mai puternica lentila din sistemul optic ocular, la nivelul ei se realizeaza corectia laser a defectelor de vedere.

Sclera (albul ochiului) este o membrana fibroasa ce se intinde de la cornee pana la nervul optic. Este cea mai rezistenta membrana oculara. Ea are rolul de a mentine volumul, forma si tonusul globului ocular. Pe sclera se fixeaza cei 6 muschi ce controleaza miscarile ochiului.

Camera anterioara este spatiul cuprins intre cornee si iris. Acest spatiu contine umoarea apoasa un lichid transparent, care circula in interiorul ochiului fiind permanent secretat si eliminat proces foarte important in mentinerea constanta a tensiunii intraoculare. Cand apare un dezechilibru ce duce la cresterea tensiunii intraoculare apare boala numita glaucom.

Irisul este structura ce da culoarea ochiului. Este un diafragm cu un orificiu negru la mijloc numit pupila care prin deschiderea sau inchiderea sa regleaza cantitatea de lumina ce patrunde in interiorul ochiului.

Cristalinul este un organ transparent, localizat imediat in spatele pupilei. El functioneaza ca o lentila biconvexa avand rol in focalizarea razelor luminoase.

Cristalinul este compus din 3 elemente: nucleul situat in centrul cristalinului, capsula ce se gaseste la periferie si cortexul portiunea dintre nulceu si capsula. De capsula se ataseaza niste filamente fine ce il tin in pozitie verticala. Prin aplatizarea sau bombarea cristalinului se modifica capacitatile refractive ale ochiului, proces numit acomodatie care ne permite sa vedem clar atat la distanta cat si de aproape.

Cristalinul este alcatuit in mare parte din proteine. Cu timpul acesta incepe sa sufere modificari chimice, isi pierde elasticitatea, devine dur si intr-un final devine opac. Modificarile ce apar in cristalin datorita procesului de imbatranire poarta numele de cataracta.

Camera posterioara este spatiul situat intre cristalin si retina. Substanta din interiorul ei se numeste vitros.

Vitrosul este o substanta cu consistenta gelatinoasa ce umple camera posterioara a ochiului dandu-i forma. Vitosul este transparent iar razele luminoase trec prin acesta in drumul lor catre retina.

Retina este membrana fotosensibila din interiorul ochiului ce receptioneaza imaginile. Ea este alcatuita din milioane de celule numite fotoreceptori care sunt de doua feluri: cu conuri si cu bastonase. Fotoreceptorii cu bastonase se gasesc la periferia retinei si sunt responsabili cu vederea grosiera, in lumina slaba, pe timp de noapte si cu orientarea vizuala. Fotoreceptorii cu conuri sunt situati in centrul retinei, mai exact in macula si ne asigura vederea detaliilor si vederea culorilor.

Macula este mica zona situata in centrul retinei. La nivelul maculei se afla majoritatea fotoreceptorilor cu conuri (care ne permit sa vedem detaliile, sa citim, sa recunoastem fetele, sa conducem). Cand macula este bolnava, afectiunea se numeste maculopatie.

Coroida sau membrana vasculara, este situata sub retina si constituie suportul nutritiv al ochiului.

Nervul optic este alcatuit din fibrele ce provin de la celulele retinei. Imaginile receptionate sunt transformate de catre fotoreceptori in impulsuri electrice care sunt trimise pe calea nervului optic spre creier mai exact in zona occipitala a acestuia.

In glaucom, tensiunea intraoculara crescuta afecteaza nervul optic si duce in timp la atrofia sa.

Cortexul vizual este o zona a creierului ce interpreteaza imaginile receptionate de catre ochi.